Alianta Familiilor din Romania

O nouă societate

Bogdan Mateciuc

Aşa cum este ea, cu destule neajunsuri pe care le cunoaştem şi pe care dorim să le rezolvăm, putem spune că, în comparaţie cu alte ţări, societatea românească e încă una conservatoare, ataşată valorilor morale. Acest ataşament faţă de valori se datorează concepţiei naturale a românului despre viaţă; se datorează educaţiei şi normelor sociale împământenite şi, de obicei, există un fundament religios pentru aceste valori.

Există însă presiuni externe şi interne pentru reconfigurarea societăţii actuale după linii noi, menite să reaşeze fundamental întreaga societate. Aceste noi linii de aranjare sunt de natură umanistă seculară.

Întâi de toate, termenul "umanist" sub care defilează câteva organizaţii este înşelător. Aparent, numai aparent el se referă la omenie şi umanitate, dar lucrurile stau cu totul altfel. Am învăţat în şcoală ce este acela Umanism – în perioada Renaşterii, gânditorii vremii l-au pus pe Om în centrul filosofiei lor de viaţă, afirmând centralitatea acestuia în raport cu Dumnezeu. Dacă până atunci Dumnezeu era sursa oricărui sistem valoric, treptate Omul a devenit primordial, substituindu-se oricărei noţiuni de Divinitate. Totuşi, în perioada Renaşterii, Dumnezeu încă avea un rol în ordonarea socială a vieţii şi a societăţii.

Astăzi, organizaţiile umaniste seculare doresc să elimine complet din societate orice noţiune de Dumnezeu, credinţă, religie şi Biserică. Biserica este marele lor duşman. Ei percep credinţa şi religia ca reprezentând fundamentul oricăror valori morale şi sociale, iar eradicarea credinţei şi scoaterea religiei din societate devin pentru ei obiective primare pentru subminarea întregului sistem actual de valori. Desigur, ei vin cu o alternativă - o nouă societate, utopică, în care morala şi principiile nu mai purced de la Dumnezeu, ci sunt făcute de om sau, mai bine zis, de un grup de oameni în care ei deţin poziţii centrale. Nu e greu de remarcat subiectivismul unui astfel de sistem de valori creat de om. De ce sistemul tău sau al vostru ar fi mai bun decât sistemul nostru? Cine are dreptul să decidă asta?

Există o mână de organizaţii înrudite, care lucrează la unison la subminarea valorilor tradiţionale. Au uzurpat în mass-media titulatura de "societate civilă". Cine urmăreşte intervenţiile şi opiniile lor în presă poate observa uşor că sunt mereu şi mereu aceeaşi 4-5 oameni. Să îi cunoaştem mai bine:

Asociaţia pentru Libertatea de Conştiinţă: dedicată luptei împotriva icoanelor şi, în general, a prezenţei lui Dumnezeu în şcoli, inclusiv în manualele de Biologie.

Asociaţia Secular-Umanistă din România: o asociaţie de satanişti (siturile lor de pe internet vorbesc despre Dumnezero şi popularizează Blasphemy Day). Sunt cei mai creştinofobi din lista prezentată aici. "Atât timp cât avem un Dumnezeu în ceruri, nu vom fi liberi pe pământ", sunt de părere ei. Sunt implicaţi în lupta împotriva icoanelor şi a predării Religiei în şcoli. La mitingul lor împotriva construirii de biserici, din decembrie 2013, au participat PATRU persoane.

Liga Pro Europa: condusă de Smaranda Enache, activistă comunistă înfocată pe vremuri, convertită după Lovitura de Stat la valori "europene".

Societatea Academică Română: un ONG condus de Alina Mungiu-Pippidi, care nu are nici o legătură nici cu societatea şi nici cu Academia Română; numele este ales pentru a induce în eroare.

APADOR CH: o asociaţie dedicată promovării valorilor "europene" ale drepturilor omului; ce înseamnă pentru ei acestea, ştim prea bine.

Accept: asociaţie a homosexualilor şi lesbienelor.

Centrul pentru Resurse Juridice: o anexă a asociaţiei Accept; toate opiniile juridice ale Accept sunt semnate şi de CRJ.

Romani Criss: aparent, o asociaţie dedicată luptei împotriva discriminării ţiganilor; în realitate, o altă anexă a Accept, utilă activiştilor homosexuali care încearcă să se prezinte asemenea unor minoritari etnici, discriminaţi de majoritate.

Agenţia pentru Monitorizarea Presei – ActiveWatch: cine are nevoie de monitorizarea presei? O asociaţie care încearcă să cenzureze orice exprimare publică critică la adresa homosexualilor.

Toate aceste asociaţii sunt finanţate ori de către Uniunea Europeană, din fonduri alocate luptei împotriva discriminării şi drepturilor omului, ori de magnaţi afiliaţi unor cercuri de interese transnaţionale (Soros). Îşi disimulează agenda de lucru în spatele unor sloganuri universal acceptate: toleranţă, integrare, nediscriminare, pe care le amestecă cu "valorile" lor şi le servesc publicului şi factorilor de decizie spre aprobare.

Susţinut financiar de peste graniţă, au căpătat repede vizibilitate, erijându-se în voci ale cetăţenilor. Reprezentanţii lor – Cristian Pîrvulescu, Renate Weber, Monica Macovei, Alina Mungiu-Pippidi – îşi dau cu părerea în mass-media, expunându-şi viziunea umanistă şi socialistă asupra societăţii. Sunt nişte falşi lideri de opinie, produse ale unui marketing bine finanţat.

Această "societate civilă" şi-a arătat colţii în dezbaterile pe marginea Codurilor Civil şi Penal propuse de Ministerul Justiţiei în anul 2009. După ce au realizat că nu pot influenţa Codurile în direcţia dorită de ele, au orchestrat o masivă campanie de presiune asupra Guvernului pentru retragerea Codurilor din Parlament. Au invocat cele mai fantasmagorice motive, pretinzând că societatea civilă (ei) nu a fost consultată la realizarea lor. Au mers până într-acolo încât au mers în audienţă la preşedintele Băsescu, purtând tricouri cu inscripţia "Opriţi Codurile!". Spre binele românilor, au eşuat, în parte şi datorită acţiunilor de informare realizate de Alianţa Familiilor din România în rândul membrilor comisiilor parlamentare. Pe senatorul Iulian Urban, jurist de profesie şi membru în comisia juridică, nu s-au sfiit să-l ameninţe cu procese în instanţă, pentru că a avut curajul să le blocheze acţiunile la nivelul comisiei. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi reuşit să-şi promoveze Codurile? Parteneriate (căsătorii) între homosexuali, urmate de adopţii şi îndoctrinarea copiilor din şcoli.

Eforturile lor sunt susţinute din exterior de organisme ale Uniunii Europene şi de federaţii la care sunt afiliate. ILGA (asociaţia internaţională a homosexualilor şi lesbienelor) este numai un exemplu; aceasta coordonează acţiunile tuturor asociaţiilor de homosexuali din ţările membre UE.

În unele ţări, noua lor societate e deja implementată în mare măsură. Aceste ţări ne sunt prezentate ca modele de urmat, ca ţări avansate, civilizate şi democratice. În comparaţie cu ele, noi am fi primitivi, retrograzi şi fundamentalişti. Canada, de exemplu, ţară în care mergi la închisoare dacă spui ceva împotriva homosexualilor, nu poate decât să ne amintească nouă, românilor, de Securitate şi de abuzurile epocii comuniste.

Multor români le vine greu să creadă că aceste lucruri ar putea fi posibile în România. Câţi credeam însă, în anii '90, că vom avea homosexuali scălâmbăindu-se prin centrul Capitalei, îmbrăcaţi în femei şi vopsiţi pe faţă, sub protecţia unei Jandarmerii Române penibile? Mulţi au spus atunci, ca şi acum, că în România lucrurile nu pot merge atât de departe. Aceste organizaţii au o politică a paşilor mărunţi. Agenda lor de lucru e amplă şi îşi urmăresc cu asiduitate planurile.

În acest război al valorilor, există şi unele asociaţii pro-valori, de inspiraţie creştină, însă de multe ori acestea sunt organizaţii ermetice, orientate spre interior şi fără contact cu societatea. Se ocupă cu organizarea de conferinţe spirituale, însă mesajul lor către exterior este firav şi ineficient. De aceea se aud ciorile, pentru că au tăcut privighetorile.

Alianţa Familiilor din România este o organizaţie pro-familie dedicată acţiunii. Urmărim permanent tendinţele, acţiunile şi evoluţiile politice şi civile. Colaborăm cu factori politici şi civici pentru a influenţa lucrurile în direcţia protejării familiei, căsătoriei şi a generaţiilor următoare.

Citiţi şi Strategie pentru implementarea unei societăţi secular-umaniste în România

pagină sus