Alianta Familiilor din Romania

Slavă Domnului că încă mă crispez

Traducere şi adaptare de Bogdan Mateciuc după Dave Andrusko

Atunci când vorbesc publicului larg – spre deosebire de atunci când vorbesc între ei – aborţioniştii afişează deseori o atitudine prin care încearcă să arate că şi ei iau în serios avortul şi că acesta nu trebuie banalizat. Nu sunt sinceri nici cât negrul sub unghie, însă, pentru discursul public, treaba asta ajută la atenuarea fanatismului lor.

M-am gândit la asta atunci când un coleg de la NRLC mi-a trimis un anunţ postat pe siteul DC Abortion Fund. (DCAF se descrie ca o organizaţie "care acordă credite nerambursabile acelor femei şi fete din Districtul Columbia, care nu îşi pot permite să plătească integral un avort.") [În SUA, spre deosebire de România, procedura de avort nu este plătită de stat, ci de solicitantă – n.red.]

DCAF ne informează că şi-au trimis una dintre activiste la audierea de săptămâna trecută din Comisia Juridică privind Legea 3803, "Legea privind protecţia copilului nenăscut capabil să simtă durerea". Legea ar urma să interzică avortarea copiilor nenăscuţi care pot simţi durerea, începând din săptămâna 20, în Districtul Columbia.

Comentariile la acel anunţ nu erau pentru publicul larg, ci doar pentru aborţionişti, aşa că aceştia erau în largul lor când îşi exprimau opiniile pe tema respectivă.

Însă, înainte să vă spun ce scria o activistă DCAF, am să vă relatez ce s-a întâmplat în fapt.

Acum câţiva ani, doctorul Anthony Levatino făcea avorturi, înainte să devină pro-vita. În mărturia lui de săptămâna trecută, dinaintea Comisiei Juridice, dr. Levatino a intrat în detalii, descriind un avort "D&E" – o tehnică avortivă care implică ruperea în bucăţi a bebeluşului.

El le-a cerut membrilor comisie să-şi imagineze "dacă puteţi, că sunteţi un ginecolog pro-avort, aşa cum am fost şi eu. Pacienta dvs. este însărcinată în 20 de săptămâni (22 săptămâni LMP)".

A continuat:

"Imaginaţi-vă că introduceţi o cleşte Sopher [un instrument pentru a prinde şi rupe ţesuturi] şi că apucaţi cu el tot ce puteţi. În a 24-a săptămână de gestaţie, uterul este subţire şi moale, deci trebuie să fii atent să nu-i perforezi sau să-i înţepi pereţii. Odată ce ai apucat ceva dinăuntru, strângi cleştele pentru a-i fixa dinţii şi tragi tare – tare de tot. Simţi că se desprinde ceva şi scoţi afară un picior bine conturat, lung de vreo 2,5 cm. Intri din nou şi apuci iar tot ce poţi. Fixezi dinţii şi tragi iarăşi tare. Acum scoţi un braţ cam de aceeaşi lungime. Intri iar, fixezi dinţii cleştelui şi scoţi coloana vertebrală, intestinele, inima şi plămânii."

E greu să parcurgi acest text, şi e de douăzeci de ori mai greu să urmăreşti filmul mărturiei dr-lui Levatino.

Când am văzut cleştele Sopher, mi s-a pus un nod în gât. Apoi, ţinând ridicat cleştele Sopher în timp ce vorbea, dr. Levatino şi-a încheiat mărturia:

"Ştii că ai efectuat bine ruperea atunci când din cervix se scurge un lichid alb. Acela este creierul copilaşului. Apoi poţi scoate bucăţile de craniu. De multe ori, scoţi şi priveşte o faţă micuţă care se uită la tine... Dacă credeţi că asta nu doare, dacă credeţi că asta nu înseamnă agonie pentru copilaş, mai gândiţi-vă."

Nu am fost acolo, dar mi s-a spus că unii membri ai comisiei au fost vizibil afectaţi. Cei ce nu au fost erau, fără îndoială, tovarăşi de ideologie ai doamnei de la DCAF.

După ce denatura complet expunerea dr-lui Levatino privind motivele pentru care aborţioniştii au trecut la tehnica dezmembrării "D&E" (frumuseţea parafrazării – îi poţi atribui ce vrei tu vorbitorului), activista oferea următorul pasaj relevant.

"Levatino a spus că a realizat avorturi la începutul carierei lui, a descris procedura şi a explicat în detaliu de ce acum nu o mai aprobă. Orice procedură medicală sau vizită de rutină la doctor poate suna înfricoşător dacă o descrii în cuvintele potrivite (încercaţi să detaliaţi ultimul dvs. detartraj, folosind cuvinte din dicţionar). Activiştii antiavort, ca Levatino, au succes atunci când reuşesc să ne facă să ne crispăm, în loc să gândim raţional. Însă Legea 3803 nu permite prea multă ştiinţă şi raţiune."

A rupe braţe şi picioare, a scurge creierul din capul zdrobit al unui copilaş este ca "ultimul dvs. detartraj". Numai un "activist antiavort" nu ar putea vedea asemănarea.

Această abilitate de a rămâne plictisit şi deranjat în prezenţa unei brutalităţi ultime este, zic eu, produsul a ceea ce ea considera a fi o dedicare faţă de "ştiinţă şi raţiune".

Slavă Domnului că eu încă mă crispez. Nu ştiu ce cuvinte ar fi potrivite dacă n-aş mai putea s-o fac.

pagină sus