Alianta Familiilor din Romania

De ce "comunitatea gay" nu este o comunitate

Bogdan Mateciuc

Homosexualii de pretutindeni încearcă să se prezintă pe sine, în comunicate şi în apariţiile în mass-media, ca o "comunitate". Cea mai folosită sintagmă, preluată dintr-o politeţe iraţională şi de canalele media, este "comunitatea gay".

Expresia a fost creată de activiştii homosexuali - de acei homosexuali dedicaţi promovării publice a homosexualităţii şi a drepturilor pentru această categorie de oameni - în scopuri politice.

Expresia serveşte cel mai bine dorinţei acestor oameni de a fi acceptaţi şi de a pretinde drepturi sociale: drepturi de a se căsători, de a adopta copii, de a-şi desfăşura nestingheriţi toate acţiunile în societate. Pentru ei, orice încercare de limitare a acţiunilor sau planurilor lor reprezintă "discriminare" şi "homofobie".

Termenul de "comunitate" conţine în el o premiză esenţială, aceea că membrii comunităţii sunt caracterizaţi printr-una sau mai multe trăsături imuabile - înnăscute şi/sau care nu se pot schimba. Aşa cum în România, chinezii sau orbii formează comunităţi, aşa încearcă şi homosexualii să se prezinte drept comunitate.

Înainte de a arăta de ce folosirea termenului de "comunitate" este frauduloasă în cazul homosexualilor, trebuie să lămurim mai întâi ce este un homosexual.

Potrivit dicţionarelor, un homosexual este o persoană - bărbat sau femeie - atrasă afectiv şi sexual de persoane de acelaşi sex. Însuşi termenul "homosexual" indică ce anume îi caracterizează pe aceşti oameni: relaţiile sexuale cu cei de acelaşi sex. De altfel, în afară de siturile oficiale ale asociaţiilor lor, care încearcă să prezinte o imagine decentă, siturile personale ale homosexualilor abundă în obsesii şi fotografii sexuale, desigur, cu acelaşi sex.

Folosind termenul de "comunitate", aceşti oameni încearcă să ne spună că ceea ce îi caracterizează pe ei este un lucru natural, înnăscut şi ne neschimbat. Aşa cum un negru nu poate deveni chinez, aşa nici un homosexual nu ar putea deveni heterosexual. Aşa stând lucrurile, ar fi firesc ca şi această "comunitate" să se bucure de aceleaşi drepturi ca şi celelalte comunităţi, pentru a nu crea, aşa cum le place lor să se victimizeze, "cetăţeni de mâna a doua".

Totuşi, cât de înnăscute sunt acele acte care îi caracterizează pe homosexuali? Cât de înnăscute sunt pornirile lor de a se culca cu persoane de acelaşi sex?

Lăsând la o parte ştirile de senzaţie din presă, precum şi emisiunile pseudo-stiintifice ale unor canale gen Discovery, putem afla că oamenii de stiintă nu au găsit nici o "genă a homosexualităţii". Toate studiile, inclusiv cele realizate de homosexuali, în încercarea de a demonstra că aşa s-au născut, au eşuat. Informaţii extensive pe acest subiect pot fi găsite pe situl www.homosexualitate.ro.

Mai mult, sunt oameni care au abandonat comportamentul homosexual. Oameni care, după ce ani de zile au făcut parte din aşa-zisa "comunitate gay" şi i-a promovat interesele, au decis să renunţe la homosexualitate. Ei sunt astăzi heterosexuali, oameni căsătoriţi, cu copii, care nu mai au nici o legătură cu acel stil de viată.

În consecinţă, cei care întreţin relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex constituie o "comunitate" tot atât de mult cât constituie şi cei care vor şi întreţin relaţii cu minori sau cu animale. De altfel, în Statele Unite şi în Olanda deja există asociaţii şi "comunităţi" ale pedofililor, care folosesc aceleaşi argumente folosite de homosexuali: aşa s-au născut, dreptul la iubire, tolerantă şi nediscriminare. Începând de mâine, şi în România putem avea, alături de "comunitatea" homosexualilor, o "comunitate" a pedofililor sau o "comunitate" a gerontofililor, persoane care vor pretinde şi ele drepturi, pentru a nu fi "cetăţeni de mâna a doua".

Argumentaţia homosexualilor, în solicitarea dreptului de a se căsători şi în luările de poziţie fată de Proiectul civic pentru modificarea Constituţiei, pleacă de la premiza intrinsecă că homosexualii alcătuiesc o comunitate. Comportamentul sexual nu califică pe nimeni la statutul de "comunitate" şi nici la acordarea de drepturi.

pagină sus