Alianta Familiilor din Romania

Cultura vedetelor - o oglindă deformată

Bogdan Mateciuc

Revistele, canalele tv şi internetul par a fi obsedate de vedete şi de o cultură a mirajului din jurul acestora. Cât de influenţaţi suntem noi şi copiii noştri de acest miraj al vedetelor? Este o influenţă pozitivă sau una negativă?

În anii '80, când eram adolescent, mulţi dintre prietenii şi colegii mei de şcoală erau fani Michael Jackson. Nu doar că îi vânau toate melodiile (într-o România comunistă, închisă faţă de producţiile occidentale), dar se şi îmbrăcau ca el. Şi nici şuviţa de pe frunte nu lipsea. Apoi, după 1989, am văzut clipul de la "Thriller" şi am aflat că acesta a reprezentat o inovaţie în domeniu, în mare parte datorită efectelor video folosite. Colegii mei vorbeau numai despre "Thriller".

Michael părea să le aibă pe toate: faimă, bani şi o mare de fani. Acum însă, după ce el a plecat din această lume, am putut să aflăm şi despre cealaltă viaţă a lui - operaţii estetice bizare, căsătorii falimentare şi comportament auto-distructiv. Indiferent dacă a fost arta sa interpretativă sau stilul său de viaţă ciudat, publicul a fost fermecat. A rămas foarte popular până la moartea sa din iunie 2009.

Michael Jackson a fost atât un mesager, cât şi o victimă a culturii vedetelor din zilele noastre. Lumea râvneşte la faima şi banii vedetelor şi le urmăreşte ca pe roluri model. La chioşcurile de ziare, tinerii cumpără reviste mondene ca să citească ce a mai făcut vedeta x şi z - cu cine s-a mai combinat sau ce preferă în bucătărie sau dormitor.

Mulţi le urmăresc pe aceste vedete până când află că consumă droguri sau apar implicate într-un filmuleţ porno pe internet. Fanii îşi venerează vedetele până când acestea devin nişte parodii iar mass-media le prezintă ca pe personaje de desene animate.

În realitate, multe vedete au o viaţă jalnică. Date fiind atenţia acordată de mass-media şi nevoia tinerilor de a găsi modele pentru viaţă, stilul de viaţă al acestor personaje pare atractiv pentru mulţi copii, adolescenţi şi tineri.

O cultură a narcisismului

Doctorii Drew Pinsky şi Mark Young au descris o tendinţă socială către narcisism în cartea The Mirror Effect: How Celebrity Narcissism Is Seducing America (Efect în oglindă: Cum este sedusă America de narcisismul vedetelor).

Dr. Pinsky explică: "Pentru narcisist, întreaga lume e o oglindă; viaţa este trăită într-o permanentă căutare a auto-satisfacerii, o imagine de sine frumoasă care ascunde o goliciune interioară. Narcisistul modern caută acele reflexii în paginile revistelor mondene şi pe ecranul televizorului sau al calculatorului. Sticla le prezintă imagini ale unor vedete care sunt carismatice, frumoase, puternice şi libere să facă ce vor.

Oglinda vedetelor îi întăreşte fiecărui narcisist ideea că este posibilă o lume în care să fi mereu admirat. Tot ce ai de făcut este să fi sexy, să joci rolul divei, să pretinzi privilegii şi să petreci până uiţi de tine" (2009, pag. 88).

Această viziune disfuncţională asupra vieţii conduce la comportamente periculoase. În ciuda problemelor emoţionale, a dependenţei de droguri şi a relaţiilor falimentare, milioane de tineri le văd pe aceste vedete ca pe imagini ale unei vieţi bune. De aceea, "tot ce ai de făcut este să fi sexy, să joci rolul divei, să pretinzi privilegii şi să petreci până uiţi de tine" şi vei găsi adevărata fericire.

Ce mesaj le transmite Hanna Montana fetelor tinere? Cine/ce este Hanna Montana? E prototipul tinerei fără griji, care le are pe toate, mereu veselă (sau aproape mereu - se supără când nu-i sunt satisfăcute capriciile). Un personaj cu trăiri, gânduri şi sentimente superficiale, precursorul aproape sigur al iubitelor de fotbalişti de pe prima pagină din Libertatea. Acelaşi lucru este valabil şi despre alte "vedete" cu care se hrănesc copiii noştri nu de la canalele de ştiri, ci chiar de pe canalele tv pentru copii.

E adevărat că oamenii au fost mereu fermecaţi de bogăţie şi faimă, dar niciodată societatea nu a fost bombardată ca acum cu un flux continuu de informaţii despre vedete.

Presa şi televiziunile de duzină, revistele despre vedete şi websiturile, dar şi canalele pretins serioase au devenit oglinzi ale vieţilor disfuncţionale ale acestor vedete. Iar acestea continuă să aibă un comportament sordid pentru a-şi întreţine faima şi a menţine deci aceste oglinzi în funcţiune.

Alcoolul, sexualitatea fără limite, relaţiile falimentare şi amorurile lor gheboase sunt urmărite de milioane de tineri impresionabili care ajung să creadă că acele imagini, de multe ori prelucrate pe calculator, reflectă succesul şi fericirea. Dorind şi ei să aibă parte de aşa ceva, mulţi încep să-şi modeleze şi ei viaţa după coordonate similare, devenind ei înşişi oglinzi ai celor pe care îi idolatrizează.

De aici şi "efectul de oglindă". Se pare că toată lumea este preocupată de a se modela după imaginea celorlalţi narcisişti care ar face orice pentru a-şi întreţine faima. Oamenii s-au îndrăgostit de ei înşişi şi şi-au pierdut capacitatea de a-şi iubi aproapele.

Cum să-i ajutăm pe copii într-o lume a vedetelor

A fi atras de vedete, cu moderaţie, când eşti adolescent, nu e un lucru neapărat rău, dar părinţii trebuie să-şi ajute copiii să evite capcanele acestei culturii disfuncţionale a vedetelor.

Există câteva simptome la un copil care începe să fie afectat de această cultură:

  • Fascinaţie excesivă faţă de vedete
  • Dorinţă obsesivă de a se îmbrăca şi imita comportamentul unei vedete
  • Sexualitate exagerată
  • Comportament periculos - tutun şi alcool
  • Epatarea unor comportamente greşite pe internet.

Aşa cum am spus, nu doar copiii sau adolescenţii sunt fascinaţi de vedete. Potrivit unui sondaj, 51% dintre tinerii cu vârste între 18 şi 25 de ani au declarat că a fi faimos e primul sau al doilea lor scop în viaţă!

Conform doctorului Drew, tinerii încep prin a-şi satisface curiozitatea şi nevoile emoţionale cu un regim constant de ştiri despre vedete şi apoi încep să vadă comportamentul disfuncţional, narcisist, ca pe ceva normal şi de dorit. Pasul următor este imitarea vedetelor în viaţa cotidiană. În final, ajunge să copieze comportamentul vedetei postându-se în diferite ipostaze sau gesturi pe internet.

Contracararea influenţelor negative

Ca părinte sau adult aflat în preajma unui copil, trebuie să iei măsuri pentru a-l ajuta pe acel copil să-şi dezvolte o identitate sănătoasă, un set de valori interne pozitive şi un sentiment de apartenenţă la familie.

Putem începe prin a-i ajuta să înţeleagă că omul poate şi este bine să aibă o relaţia cu Creatorul. Probabil că asta sună ciudat pentru unii cititori - însă este nevoie de un sistem de referinţe şi valori care să nu fie creat de oameni, altfel totul poate fi pus în discuţie şi relativ. Învăţarea copiilor despre Dumnezeu trebuie să înceapă de la vârste mici, într-un limbaj şi o formă adaptată puterii lor de înţelegere. Atunci când copiii le înţeleg pe personajele din Biblie sau din vieţile Sfinţilor ca pe fiinţe umane, cu sentimente ca şi ei, acele relatări devin personale iar acele personaje devin modele de imitat.

De asemenea, trebuie să restricţionăm timpul pe care copiii îl petrec pe internet, în faţa televizorului sau cu reviste mondene în braţe. La început, s-ar putea să fie greu asta, mai ales dacă tânărul sau tânăra deja crede că risipirea banilor, petrecerile, relaţii sexuale fără limite şi a fi "artistul" clasei sunt indicii ale succesului.

În mintea copiilor noştri ne aflăm în competiţie cu programele tv care ştiu cum să manipuleze. Am spus mai sus două cuvinte despre Hanna Montana. Iată o reclamă la casting lansată de MTV: "Doreşti să păşeşti în lumina reflectoarelor şi să nu ai nici o grijă în afară de cât de fantastică eşti? Ţi-ai dorit vreodată să te afli de cealaltă parte a cordoanelor de demarcaţie, în cercul social al listei A? Cum ar fi să călătoreşti în jurul lumii cu cea mai bună prietenă, al cărei stil, carismă şi succes sunt concurate doar de alte tale?" (citat de Pinsky şi Young, pag. 135.)

Reality-show-urile sunt concepute pentru a-i atrage pe tineri într-o lume de staruri închipuite. E ca un drog al minţii şi a da înapoi poate fi greu. De aceea, dacă limităm accesul la internet şi tv fără a le înlocui cu alte activităţi, e posibil să ne trezim cu nişte copii plictisiţi şi furioşi.

Soluţiile la acest miraj al lumii falselor vedete sunt dezvoltarea unor relaţii pozitive cu părinţii, experienţe personale pozitive şi a cunoaşte că sunt lucruri mai importante în viaţă decât satisfacţiile superficiale de moment.

Iată câteva lucruri simple pe care toţi părinţii le avem la îndemână şi prin care ne putem ajuta copiii să evite mirajul culturii vedetelor:

  • Să luăm masa împreună şi să comunicăm unii cu alţii.
  • Să jucăm jocuri cu copiii noştri.
  • Să organizăm evenimente periodice de familie: plimbat cu bicicletele, mers împreună la patinoar sau practicarea altor sporturi împreună, cultivarea unor hobbyuri împreună cu copiii...
  • Să-i luăm cu noi la biserică şi să le explicăm pe înţelesul lor lucrurile care se desfăşoară acolo. Să-i încurajăm să lege prietenii cu alţi copii de la biserică.
  • Să-i ajutăm să aibă relaţii bune cu bunicii şi cu alţi adulţi.
  • Să-i lăudăm pentru reuşitele personale, chiar dacă nouă, ca adulţi, acele lucruri ne par a fi nişte copilării.

Trebuie să-i ajutăm pe copii să înveţe că fericirea este mult mai mult decât a fi sexy, a pretinde privilegii şi a merge la petreceri.

Putem avea o viaţă cu mult mai bună

Când aflăm că sportivul favorit se dopează, îi căutăm scuze, pentru că a avut rezultate. Când însă nu mai are, îi întoarcem spatele şi îl criticăm într-un mod ipocrit. Oamenilor le place să-şi lege căruţa de cea mai nouă stea adolescentă a muzicii. Când îi apune steaua, lumea o uită şi o caută pe următoarea.

În acelaşi timp, prea mulţi tineri văd în această lume a banilor uşori, a sexului facil şi a faimei o măsură a succesului şi fericirii. Rezultatele sunt însă găunoase şi uneori tragice.

Succesul personal se bazează pe o identitate puternică a omului, iar o identitate autentică se poate construi numai în relaţie şi prin raportare la Dumnezeu. A trăi o viaţă ordonată după voia şi preceptele lui Dumnezeu este o provocare care are ca finalitate adevăratul succes.

pagină sus