Alianta Familiilor din Romania

Coroziunea emoţională a sexului ocazional

Traducere şi adaptare de Bogdan Mateciuc după Dennis Leap

Am avut recent ocazia să lucrez cu nişte persoane provenite din medii foarte diferite. Mare parte din discuţii au fost simple conversaţii. Una dintre femei era însă foarte deschisă în privinţa vieţii personale. Fără a fi chestionată, îşi prezenta filosofia despre sex şi relaţii. Fusese măritată şi divorţase de câteva ori, iar acum era într-o perioadă de relaţii sexuale fără obligaţii. Părea să facă sportul acesta cu o anumită pasiune.

Totuşi, studiind-o o perioadă de timp, am observat că de multe ori era deprimată. Într-o zi a venit şi m-a întrebat: "De ce sexul la întâmplare îi face pe oameni să sufere?"

Această întrebare sinceră şi dureroasă merită un răspuns atent.

Sex la întâmplare înseamnă relaţii sexuale numai pentru plăcerea fizică, fără implicare emoţională şi fără obligaţii. În forma lui extremă, implică sex cu necunoscuţi – fără nume, fără trecut, fără ziua de mâine. Urmăreşte în mod conştient evitarea dezvoltării unui tip de relaţie.

Sexual la întâmplare este lăudat în filme şi la televizor. Există websituri pentru sex întâmplător, deseori conectate cu cele de pornografie, pentru a facilita întâlniri. Mulţi autori îi laudă avantajele. Suntem asiguraţi de senzaţiile tari ale acestui stil de viaţă. Satisfacţiile sunt prezentate în culori pozitive.

Filosofia care se află la baza acestor lucruri este aceea că căsătoria este depăşită; sexul la întâmplare nu-ţi poate face rău; toată lumea îl face; nu vrei să pierzi – vino şi tu!

Asta e o filozofie foarte şchioapă. Riscurile sunt minimizate iar riscurile unor probleme pe termen lung sunt ignorate.

Să privim lucrurile în faţă. Folosirea eronată a sexului aduce multă nefericire persoanei. Sexul marital, monogam e singura sursă adevărată de satisfacţie.

Sexul la întâmplare este foarte riscant şi periculos pentru toţi cei implicaţi. Pentru tineri, sexul la întâmplare este lucrul cel mai distructiv. Toţi părinţii trebuie să abordeze această problemă. De ce? Tinerii şi adolescenţii sunt cele mai facile victime ale acestei filosofii.

Generaţia adultă actuală trebuie să gestioneze şi problemele cauzate de promiscuitate. Societatea noastră înnebunită după sex trece cu vederea, în mod conştient, consecinţele acestor acţiuni.

Contraceptivele – inclusiv prezervativele – nu sunt o soluţie. Răul produs merge mult dincolo de sarcină nedorită sau boli cu transmitere sexuală.

Noile cercetări neurologice arată că nu există sex sigur în afara căsătoriei. E foarte interesant cum a ajuns ştiinţa la o asemenea concluzie.

Creierul şi sexul

Cercetările neurologice ne oferă informaţii utile despre felul în care sexul afectează creierul uman. Folosind tehnici IRM, cercetătorii au obţinut o imagine clară a ceea ce se petrece în creiere în timpul activităţii sexuale. Deşi acestea nu sunt informaţii noi, ştiinţa confirmă că folosirea sexului ne poate conferi deplinătate sau ne poate afecta, eventual pe viaţă. Aceste constatări ştiinţifice adaugă suport pentru educaţia sexuală necesară ce trebuie oferită adolescenţilor şi tinerilor noştri.

Joe McIlhaney şi Freda Bush, medici ginecologi, au luat datele neurologice şi le-au tradus într-o carte pe înţelesul tuturor, numită Hooked (Agăţat). Dr. McIlhaney a fondat Medical Institute for Sexual Health pentru a studia epidemia mondială de sarcini şi boli cu transmitere sexuală la adolescente. Aceşti doi specialişti au multe experienţă în lucrul cu adolescenţii şi tinerii. Au văzut consecinţele teribile suferite de tinerii noştri din cauza folosirii necorespunzătoare a sexului.

În cartea Hooked, cei doi discută răul emoţional şi psihologic pe care îl provoacă sexul întâmplător creierelor tinere, în dezvoltare. "Cu ajutorul tehnicilor şi tehnologiilor de cercetare moderne, cercetătorii confirmă că sexul este mai mult decât un act fizic de moment", afirmă ei. "El produce schimbări puternice, pe termen lung în creierul nostru, care ne determină şi ne influenţează viitorul într-o măsură surprinzătoare."

Cu alte cuvinte, folosirea sexului ne poate menţine creierul sănătos sau îl poate afecta grav.

Legături emoţionale

Creierul a fost descris ca fiind cel mai mare organ al omului. Neuroştiinţele confirmă acest lucru. Sexul declanşează un amplu proces chimic la nivelul creierului. Există trei substanţe chimice diferite care inundă creierul de la începerea şi până la finalizarea actului sexual: dopamina şi oxitocina la femei şi dopamina şi vasopresina la bărbaţi. Fiecare substanţă e menită unui scop anume.

Dopamina se ştie că induce o reacţie de satisfacţie atunci când realizăm ceva incitant. Atleţii au deseori niveluri ridicată de dopamină în timpul antrenamentelor. Dopamina are un efect de dependenţă, ceea ce ne face să ne dorim repetarea acelei experienţe realizate.

Oxitocina este prezentă atât la bărbaţi, cât şi la femei, dar la femei are un rol mult mai important. Ştiinţa ştie de ceva vreme că oxitocina este prezentă atunci când mama îşi hrăneşte copilul. Ea ajută şi accelerează procesul de conectare dintre mamă şi copil. În timpul actului sexual, eliberarea de oxitocină în creierul femeii o ajută pe ea să se conecteze cu partenerul ei.

Vasopresina are un rol similar la bărbaţi. Pe lângă faptul că îl ajută pe bărbat să se conecteze cu copiii lui, în timpul actului sexual îl ajută la conectarea cu partenera lui.

Ce legătură au toate acestea cu sexul la întâmplare? McIlhaney şi Bush explică legătura. Ei subliniază că părinţii trebuie să înţeleagă rolul pe care îl joacă aceşti hormoni în timpul actului sexual.

Referindu-se la dopamină şi la tinerii care practică sexul la întâmplare, ei scriu: "Se pare că semnalul de secreţie a dopaminei funcţionează foarte bine la aceşti tineri. După ce fac sex, vor să repete mereu şi mereu experienţa. Am arătat în altă parte că sexul e ca dependenţa de droguri, alcool sau nicotina; e de înţeles că o persoană mai tânără sau mai bătrână ar vrea să trăiască din nou acea senzaţie."

Procesul de secreţie dopamină în creier nu are legătură cu valorile; nu face distincţie între comportamentul pozitiv şi cel negativ. Dacă o persoană se simte bine în relaţii sexuale riscante, secreţia de dopamină va încuraja repetarea acelui comportament riscant.

Pierderea conectivităţii

Secreţia de dopamină în timpul relaţiilor sexuale este foarte puternică. De aceea, un cuplu activ sexual, după ce s-au despărţit, va ajunge destul de repede la relaţii sexuale cu o nouă persoană. Într-o societate care încurajează sexul întâmplător, mulţi oameni trec repede de la un partener la altul. Deseori rezultatul e dependenţa sexuală. Tabloidele sunt pline de poveşti ale vieţilor distruse ale celor ce suferă de această dependenţă.

Aceasta e o problemă dificilă şi e foarte greu de rezolvat. Iar cei ce trec de la un partener la altul suferă de un rău şi mai mare.

Oxitocina şi vasopresina, cele două substanţe ce influenţează conectarea, sunt la fel de puternice ca dopamina. Neuroştiinţele arată că aceşti hormoni sunt secretaţi la contactul fizic intim, cum ar fi îmbrăţişare sau sărut. McIlhaney şi Bush explică: "Atunci când doi oameni se unesc fizic, în urma actului sexual sunt secretaţi neuro-hormoni puternici, influenţând sinapsele lor cerebrale şi imprimând acolo legătura lor. Când cei doi rămân împreună o viaţă, legătura se maturizează. Acesta e un factor major care îi ţine împreună, oferind dorinţa după act sexual, conducând la urmaşi şi asigurându-i pe acei urmaşi de dragostea celor doi părinţi care îi cresc şi îngrijesc." Deşi acestea nu sunt informaţii noi, neuroştiinţele confirmă valoarea incomensurabilă a sexului monogam în cadrul căsătoriei.

De asemenea, ştiinţa afirmă caracterul distructiv al sexului întâmplător. Doctorii explică: "De fiecare dată când o persoană întreţine relaţii sexuale sau are un contact fizic intim, se creează o legătură. Când survine ruptura într-o relaţie formată, apare confuzie şi deseori durere la nivelul creierului celor tineri pentru că legătura s-a rupt."

Problema descrisă aici are un efect mult mai profund şi de durată. Autorii afirmă: "Mai mult, există dovezi că atunci când se repetă acest ciclu sex/conectare/despărţire de câteva ori sau de mai multe ori, chiar şi dacă legătura a avut viaţă scurtă, se produce un rău asupra capacităţii înnăscute şi importante de a dezvolta relaţii semnificative şi profunde cu alte fiinţe umane."

Un stil de viaţă cu relaţii sexuale întâmplătoare duce la pierderea conectivităţii cu ceilalţi oameni. Adevărul este că toţi oamenii avem nevoie de ataşament pentru a supravieţui şi funcţiona. Utilizarea corectă a sexului promovează dezvoltarea personală şi contribuie la clădirea unei vieţi de familie stabile. Prin contrast, sexul întâmplător afectează capacitatea omului de a forma relaţii de durată.

McIlhaney şi Bush avertizează asupra coroziunii emoţionale cauzate de sexul întâmplător care îi face pe oameni să fie mai puţin oameni: "S-ar putea să sune dur, dar dacă încercăm să eliminăm această conectivitate din relaţiile sexuale, îndepărtăm singurul aspect pur uman al lor iar actul sexual rămas nu e altceva decât un comportament animalic grosier." Să ne gândim serios la acest cuvinte.

Abstinenţă până la căsătorie

Să fim sinceri. Ştiinţa descoperă ceva ce Dumnezeu le spune oamenilor de mii de ani.

Dumnezeu i-a învăţat pe oameni cum să se folosească corect de relaţiile sexuale. Imediat după crearea Evei şi după aducerea ei la Adam, El le-a spus primilor părinţi "să fie un trup". Noua pereche urma să se folosească de relaţiile sexuale pentru a se conecta unul cu altul pe viaţă. De asemenea, li s-a spus să se înmulţească – să-şi întemeieze o familie care avea să stăpânească şi să umple Pământul (Facerea 2:24). Nu era nici o ruşine în relaţiile sexuale desfăşurate în limitele indicate de Dumnezeu (versetul 25).

Sexualitatea umană a fost concepută de un Creator spre binele omenirii. Pentru a obţine acest bine, relaţiile sexuale trebuie să rămână în cadrul căsătoriei. Abstinenţa până la căsătorie este singura modalitate funcţională pentru relaţii sexuale sănătoase. Este interesant de remarcat că un studiu realizat printre adolescenţi a indicat că 93% dintre cei chestionaţi considerau că au nevoie de un mesaj pro-abstinenţă puternic din partea părinţilor şi a altor adulţi.

pagină sus