Alianta Familiilor din Romania

Contează căsătoria?

Bogdan Mateciuc

Căsătoria tradiţională sau naturală, cea dintre un bărbat şi o femeie, se află sub o presiune crescândă din mai multe direcţii. Cât de mult contează căsătoria? Cât de importantă este?

De-a lungul timpului, atracţia unui bărbat faţă de o femeie şi a unei femei faţă de un bărbat a fost sursă de inspiraţie pentru poeţi, cântăreţi şi artişti. Înţeleptul antic Agur, fiul lui Iache, spunea: "Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe: calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării şi calea omului la o fecioară" (Pilde 30:18-20).

Faptul că aproape toată lumea este atrasă de sexul opus a ajutat omenirea. Această relaţie specială dintre un bărbat şi o femeie a constituit un fundament al societăţii şi însăşi baza pentru dezvoltarea rasei umane. Pe lângă naşterea de copii pentru popularea pământului, căsătoria tradiţională a contribuit şi la stabilitatea socială, precum şi la binele şi fericirea generală.

Pe măsură ce creştem, visăm că vom întâlni pe cineva cu care să împărţim bunele şi mai puţin bunele, speranţele şi visele noastre. Tinerii caută o fată deosebită, iar tinerele caută un bărbat deosebit. Totuşi, în ciuda acestei tendinţe evidente, procentul celor căsătoriţi nu este foarte mare.

Există mai multe motive pentru care mulţi oameni nu sunt căsătoriţi. Unul ar fi acela că nu au găsit pe cineva potrivit; alţii sunt văduvi, alţii nu vor să se căsătorească iar alţii sunt divorţaţi.

Divorţul e o problemă larg răspândită. Suedia e în fruntea clasamentului cu aproape 55% dintre căsătorii terminate prin divorţ. Urmează Belarus, Finlanda, Luxemburg, Estonia, Australia şi Statele Unite. A fi căsătorit şi fericit în acelaşi timp pare să fie din ce în ce mai greu în viaţa multora. Divorţul, liberalizat prin lege, se prefigurează ca o poartă facilă de scăpare.

Care sunt presiunile care conduc o căsnicie la divorţ? Mai are rost să ne căsătorim? Care sunt principalele cauze ale divorţului?

Principalele cauze invocate de cei ce divorţează sunt nepotrivirea de caracter (o sintagmă generală, care însă nu spune nimic), banii, alcoolul, jocurile de noroc, violenţa fizică, adulterul, influenţa socrilor şi iresponsabilitatea.

În general, la baza acestor probleme se află o altă problemă mai subtilă: egoismul. Este dificil pentru doi oameni să rămână împreună într-o relaţie în care soţii sunt egoişti, nemulţumiţi, neiubitori, neiertători şi cu o atenţie concentrată exclusiv pe propria persoană. Din păcate, aşa sunt mulţi oameni astăzi, lucru care duce la excluderea celorlalţi, afectiv şi juridic.

În condiţiile unei crize economice, problemele financiare nu fac decât să genereze un stres suplimentar. Contrar opiniei unora, banii mai puţini nu aduc neapărat şi sfârşitul căsniciei.

Aşa cum ştim, cei care au o căsnicie trainică par să gestioneze mai bine problemele, indiferent de natura provocării. Problemele în afectează însă serios pe cei ce se află deja pe un teren nesigur.

"Căsătoria" homosexuală

În timp ce căsătoria dintre un bărbat şi o femeie a avut parte de provocările ei, homosexualii au lansat o campanie pentru a obţine dreptul de căsătorie între persoane de acelaşi sex. În anii '80, activiştii din Danemarca au orchestrat o campanie pentru redefinirea căsătoriei ca fiind o relaţie între doi adulţi, indiferent de sexul acestora.

În anii '90, campanii similare au fost demarate în Statele Unite şi în alte ţări. S-a ajuns la procese în instanţă, dar şi la unele secte care au început să oficieze căsătorii între persoane de acelaşi sex. Mai întâi, ca un aparent compromis, homosexualii au primit dreptul de a avea aşa-numite "parteneriate civile". Apoi, în 2001, Olanda a deschis uşa de tot, dându-le acestora dreptul să se căsătorească aşa cum o fac un bărbat şi o femeie. A urmat Canada şi apoi alte state din Europa. În Africa de Sud, noua constituţie post-apartheid prevede drepturi pentru homosexuali.

În ciuda unor succese iniţiale ale activiştilor homosexuali, opoziţia faţă de aceste acte nefireşti nu a întârziat. În majoritatea ţărilor lumii, nu numai că aceste parodii nu sunt permise, dar căsătoria adevărată este protejată în mod expres prin lege. În zone din Asia, Africa şi în ţările arabe există chiar pedepse pentru perversiunile homosexuale. În Statele Unite, când cetăţenii au avut ocazia să voteze asupra căsătoriei homosexuale, ei au făcut-o în sensul protejării căsătoriei adevărate.

Unul dintre argumentele celor care cer legalizarea căsătoriei homosexuale este că aşa ar fi corect - toţi ar trebui să aibă dreptul să-şi numească relaţia "căsătorie". Ei le spun celor căsătoriţi: "Vrem şi noi ce aveţi voi". Mulţi oameni, dorind să fie corecţi şi deschişi la minte, au fost convinşi că acesta ar fi un drept civil. Totuşi, trebuie să ne întrebăm, este căsătoria homosexuală întemeiată pe o atracţie şi compatibilitate naturală între cele două persoane implicate? Evident că nu. Apoi, cum stau lucrurile înaintea lui Dumnezeu, înaintea Creatorului nostru? Dacă citim în Biblie, vedem că El a validat o însoţire naturală între un bărbat şi o femeie - Adam şi Eva. Mai mult, Iisus Hristos a explicat şi înţelesul acestei însoţiri fireşti, El validând-o din nou prin participarea la nunta din Cana şi vorbind împotriva divorţului.

Dumnezeu şi căsătoria

Când Dumnezeu i-a creat pe primii oameni, El a făcut-o ţinând cont chiar de la început de compatibilitatea dintre cei doi. După crearea lui Adam, El a spus că nu este bine ca omul să fie singur şi a creat-o pe Eva, o femeie compatibilă cu bărbatul, nu un bărbat (Facerea 2:18). Împreună, cei doi au fost un întreg - prima familie.

Imediat după aceea, Dumnezeu a enunţat o regulă pentru întreaga omenire: bărbatul va lăsa pe tatăl şi pe mama sa şi se va însoţi cu femeia lui, iar cei doi vor fi un singur trup (Facerea 2:24).

Toţi cei ce au venit după Adam şi Eva au respectat această normă, nu neapărat ca pe o poruncă a lui Dumnezeu, ci ca pe o cale firească de urmat. Fiecare bărbat a devenit "un trup" cu o femeie, atât literalmente (sexual), cât şi figurat, împărţind bucuriile şi responsabilităţii vieţii în doi.

Din această relatare din Biblie putem vedea că Dumnezeu este categoric în favoarea căsătoriei naturale dintre un bărbat şi o femeie.

În cartea Pildelor lui Solomon (18:22) citim: "Cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de mare preţ şi dobândeşte dar de la Dumnezeu". Căsătoria adevărată nu doar că este ceva "bun", dar este şi un mijloc de a obţine un "dar" de la Dumnezeu, pentru care nu există nici o altă formă de căsătorie între doi oameni.

Avantajele căsătoriei adevărate

În studiu recent a confirmat că persoanele căsătorite trăiesc mai mult, sunt mai fericite şi mai sănătoase decât cele necăsătorite.

Există tot mai multe confirmări că a fi necăsătorit poate fi periculos pentru sănătate. Comparativ cu cei căsătoriţi, cei necăsătoriţi au o incidenţă mai mare a mortalităţii: cu aproape 50% mai mare la femei şi cu 250% mai mare la bărbaţi.

A fi necăsătorit poate comporta un risc mai mare la adresa vieţii omului decât bolile cardiovasculare sau cancerul. De exemplu, o problemă cardiacă scurtează viaţa unui bărbat cu aproape şase ani, ca medie statistică. Cei necăsătoriţi trăiesc însă cu zece ani mai puţin decât cei căsătoriţi, în medie.

Tot ca medie statistică, pacienţii care au cancer şi sunt căsătoriţi trăiesc cu zece ani mai mult decât cei necăsătoriţi. Un alt studiu recent pe pacienţi spitalizaţi arată că cei care au suferit intervenţii chirurgicale, dar sunt căsătoriţi, au mult mai puţine şanse să moară în spital decât cei necăsătoriţi. De asemenea, riscul de a ajunge la un cămin de bătrâni e de 2,5 ori mai mare pentru cei necăsătoriţi, chiar dacă se iau în calcul gravitatea bolii, vârsta, sexul şi diagnosticul.

În timp ce avantajele căsătoriei sunt evidente în ceea ce priveşte sănătatea şi dorinţa de a elimina comportamente nesănătoase, cei ce trăiesc în concubinaj nu au parte de aceste avantaje. De fapt, din punct de vedere statistic, ei au o incidenţă mai mare a unor comportamente periculoase pentru sănătate.

Pe lângă faptul că au o sănătate mai bună, cei căsătoriţi stau mai bine şi cu sănătatea mentală - mai puţine depresii şi anxietăţi faţă de cei necăsătoriţi. De asemenea, par să fie mai fericiţi şi o duc mai bine din punct de vedere material decât cei divorţaţi sau necăsătoriţi.

Contrar opiniei celor care spun că nu se căsătoresc pentru că nu au o casă sau alte bunuri materiale, căsătoria este cel mai bun mijloc de a învinge sărăcia şi, de asemenea, cel mai bun cadru pentru a creşte nişte copii. Cercetările confirmă că lipsa căsătoriei sau divorţul le influenţează negativ pe femei şi copii.

De asemenea, băieţii crescuţi departe de tatăl lor au şanse mai mari ca până la vârsta de 32 de ani să comită infracţiuni, comparativ cu cei crescuţi de ambii părinţi.

Adolescentele crescute de tatăl lor au şanse mai mari să reziste avansurilor făcute de băieţi sau tineri. În SUA, treizeci şi cinci la sută dintre adolescentele rămase fără tată înaintea vârstei de şase ani au rămas însărcinate, în comparaţie cu doar cinci la sută dintre cele crescute de ambii părinţi.

"Studiile arată că cei căsătoriţi trăiesc mai mult, au o sănătate mai bună, sunt mai fericiţi, au copii mai dezvoltaţi şi o duc mai bine din punct de vedere material" (Weber, FoxNews.com). Încurajându-i pe oameni să se căsătorească, Dumnezeu le-a spus că vor avea parte de o viaţă mai împlinită.

Veşti bune pentru căsătoria tradiţională

Deşi căsătoria tradiţională are parte de provocările ei în secolul XXI, există şi veşti bune. În Statele Unite de pildă, rata divorţului a scăzut. În 2005 era de 3,6 la mia de oameni - cea mai mică din 1970 şi în scădere faţă de un maxim de 5,3 la mie în 1981. Desigur, un factor important al acestei scăderi este şi faptul că, întâi de toate, s-au căsătorit mai puţini oameni.

Nu doar în alte ţări, dar şi în România au început să se dezvolte serviciile de consiliere premaritală. Există psihologi specializaţi pe acest domeniu, iar Alianţa Familiilor din România îi poate ajuta pe cei interesaţi de acest aspect. Rostul acestei consilieri este acela de a putea construi, gestiona şi avea căsnicii mai bune.

Tot legat de consilierea premaritală, statul român ar putea prelua din ideile bune din alte ţări. În Florida (SUA), cei ce se căsătoresc nu mai plătesc taxa de căsătorie dacă trec mai întâi pe la consilierea premaritală. Autorităţile de acolo au înţeles că este în interesul statului să acorde aceste facilităţi. Divorţul costă, atât pe cei implicaţi, cât şi pe stat, şi nu doar în plan financiar, ci şi în planul stabilităţii sociale.

Programele de consiliere dedicate cuplurilor există în multe ţări. Căsniciile mai solide sunt un câştig atât pentru soţi, cât şi pentru comunitate şi societate.

Alianţa Familiilor din România încurajează căsătoria şi promovează credinţa într-o căsnicie în care bărbatul şi femeia îşi asumă, cu responsabilitate, cu sinceritate şi în dragoste, sarcinile şi rolurile de soţ şi soţie. Credem şi afirmăm că cei ce aplică principiile creştine în căsnicia lor au parte de o viaţă împreună mai bună. De asemenea, aplicând aceste principii, şi cei ce se pregătesc să întemeieze o familie au şanse mai mari să reuşească în ceea ce şi-au propus.

pagină sus